Capitolul I [edited by SakoDaemon]
- Shane!!!
O voce de fată striga întruna de ceva vreme, dar se părea că nimeni nu o auzea.
- Shane, coboară'n măta când te strig!
- Alice, nu mai urla, sigur încă doarme, doar e Shane.
- Carl, eu nu o să îi spăl vasele și nici tu. SHANE!
De pe scări s-a auzit un tropăit și în câteva momente ușa de la bucătărie s-a deschis.
- Ce mai e acum? Vreau să dorm, ce nu înțelegi? De ce nu pot sa dorm în casa asta blestemată?! De ce??
- Shane, nu te mai smiorcăi și spală vasele, că azi e rândul tău.
Alice era acum mult mai calmăca înainte, dar sigur avea să erupă din nou ca un vulcan.
- Cheamă menajera, nu am chef de așa ceva. Dăle-ncolo de vase...de-asta m-ai trezit?
- Azi și mâine tu ești menajera! Chiar trebuie să repetăm de fiecare dată regulamentul casei? Luni și marti - eu, miercuri și joi - tu, iar vineri, sâmbătă și duminică Carl. Și cred că până și cu matematica ta de baltă ești în stare să-ți dai seama că săracul Carl are mult mai mult de muncă decât tine sau decât mine.
- Pff... Vai de tine, omule…Ai ajuns femeie în casă. Dar de ce trebuie ca el sa aiba 3 zile? De ce nu tu?
Shane era destul de plin de sine cât să nu admită să fie trezit la o oră atât de matinală (pentru el, douăsprezece după-amiaza însemna scandalos de devreme).
- Pentru că am vrut să o ajut pe Alice. Față de tine, idiotule, ea mai are și servici. Oricum nu uitați cămâine va fi așa-zisul „casting”. Stiți voi... Trebuie să ne alegem un nou coleg. Și priviți partea bună, dacă vine cineva nou o să împărțim treburile.
- Uaaa! Ce bineee... Acum măduc sus...Pa!
Ușa s-a deschis și s-a închis la loc, iar Carl bănuia că Shane era probabil deja cățărat pe pat, dormind buștean.
- Doamne ferește! Arde casa și el doarme. Carl, mă duc eu să spăl vasele și după mergem împreună să facem cumpărături. OK?
***
Seara se lăsa fără grabă peste superbul oraș italian. Luminile începuseră să se aprindă una câte una, dând pieței venețiene o aură de poveste, în timp ce cafenelele clocoteau de lume.
Era aproape ora 11 noaptea când Shane a ieșit din camera sa și a coborât scările în picioarele goale, îndreptându-se către canapeaua unde stăteau culcușiți Carl și Alice, care se uitau la un film. Nu avea chef să comenteze că altcineva îi furase ideea cu uitatul la televizor, așa că pur și simplu și-a schimbat planurile și a trecut mai departe, spre bucătărie.
Probabil că, dacă vreo fatărătăcită pe lângă casa lui s-ar fi uitat în acel moment pe fereastră, ar fi simțit cum i se topeau picioarele, vâzându-i părul șaten cu șuvițe rebele și ochii negri din lemn de abanos. S-ar fi gândit poate că vedea chiar un înger în carne și oase. Dar cum nu era nici o fată acolo, frumusețea lui deosebitărămânea ignorată.
Pe de altă parte, Carl îi era opusul perfect. Șuvițele de păr brunet îi încadrau chipul alungit, scoțând în evidență verdele de smarald al ochilor săi și expresia de persoană inteligentă.Iar Alice, colega lor de locuință și singura care muncea, era o fană declaratăa stilului punk, avand o frizură caracteristică, oarecum asemănătoare cu cea a lui Shane. Avea părul tuns într-un fel foarte original: lung în părți și scurt în spate. Totuși, ceea ce o făcea să arate și mai punk erau piercingul din limbă și tatuajul de pe braț. Ochii ei albaștri dădeau, totuși, o tentăangelică feței mohorâte și rebele de care Carl - se vedea de la o poștă - era îndrăgostit până peste cap.
In bucatarie era liniște...Aproape prea liniste. Carl s-a uitat uimit la Alice, care și-a dat ochii peste cap si luând aer adanc in piept a început să urle:
- Shane! Daca nu ai murit adu-mi si mie o Cola si lui Carl o bere!
- Dă-te naibii! Nu-ți aduc nimic, ia-ți gândul!
- Fir-al el al naibii... a bombănit Alice in timp ce se ridica de pe canapea.
Ea era nervoasă deși săracul Carl nu ceruse nici o bere, ci el își dorea pur și simplu să stea îmbrățișat cu ea pe canapea. In timp ce Alice era cât pe ce să dărâme ușa bucătăriei, Shane, înarmat cu o farfurie plină ochi cu hot-dogi și o tavă încărcată de băuturi, a apucat să deschidă ușa frumos înainte ca ea să o scoată din țâțâni.
- Am uitat...a spus el, afișând un zâmbet inocent. Azi e rândul meu să gătesc, deci... cina e gata.
- Miammi, omule , chiar îmi era foame. Și dă berea aia odată!
***
Ziua următoare, contrar ubiceiului lui Shane, dis-de-dimineață toată casa era trează. Cu toții așteptau sa vada ce pretendenți vor veni pentru ocuparea unui loc în casă.
- Sper să alegem o fată, a spus Alice, aranjand o masa. M-am saturat să vă tot aud pe voi certându-vă.Măcar să mai fie cineva care să îndure… și care să meargă cu mine la cumpărături. Voi nu ma ajutați niciodată să-mi aleg hainele potrivite.
- Aloo! Pămantul către punkistă... Sntem băieți de dracu! Numi place să-ți aleg ție hainele, a comentat, ca de obicei, Shane, lăsându-l pe Carl doar să privească cu un zâmbet pe buze.
***
Și iată așa, la ora pranzului casa era plină de adolescenți și adulți până în 20 de ani, care se îmbulzeau care mai de care pentru ocuparea „postului”. La sfârșitul zilei, pentru locul în casă rămăseseră ca finaliști 2 tineri. O fată în jur de 16 ani pe nume Roxy,și un tip cam de 19 ani, al cărui nume Shane nu se străduise să îl rețină.
- Și acum? a întrebat Carl.
- Eu una votez pentru fată, adicăpare super de treabă și plus ca tipul mi se pare ciudat.
- Da, da… cum zice ea... tipa, chiar arată super bine... adica vreau sa spun că e OK.
- Shane, e o treabă serioasă,termină! Tipa – Roxi, s-a corectat el după ce a aruncat o privire pe CV-ul ei –e minoră și are studii… Bla, bla, bla… Mă rog, nu contează…
- Omule! Dă-i o șansă…
- Nu pot să dau un răspuns concret momentan...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu